Hmm. Well. Cum să încep.

Da da! Ştiu. După ce am şters de vreo 7 ori cele cincisprezece rânduri scrise...

Am încetat să sper
De când am dat greş ultima oară.
Totul mi se pare acum
Timp risipit, ca un sfârşit de primăvară.
O-nvălmăşeală de căldură
Şi de gânduri năvălesc în mintea mea.
Ideea, bulversată, iar imi scapă
Şi se stinge uşor, ca o stea
În zorii dimineţii
Şi uit de bucuria vieţii.
Mă afund iar in regretul
Amar şi încep să aud iar zumzetul
Înfrângerii, ce mă face să îmi pierd
Şi ultima speranţă vie.
Mă închid în cochilie
Şi încerc să mă adun,
Crezând că voi putea reface din acel scrum
Ceva ce a fost odată
O reuşită aplaudată.


Well. E bine pentru primul post?