Christen Thame

O incercare amarata de a scrie un roman. Altul acum :P. Postez Prologul.

Prolog

Furtuna începea să se dezlănţuie.

Femeia alerga cât de repede putea, dar era sleită de puteri. În orice moment aveau să o prindă din urmă, iar ea ştia asta foarte bine! Aşa era, obistă şi năuca, nu mai avea putere sa alerge decât câţiva metri. Hainele ei zdrenţuite îi fluturau in vânt si o trageau înapoi.

Ciorapii ei erau rupţi, cu ochiuri la fiecare doi centimentri de material. Avea incheieturile si gleznele zdrelite, de la cătuşele în care fusese legată pana acumcâteva minute.

Oare cat trecuse? Pierduse noţiunea timpului. Asta pentru că fusese atât de concentrată să evadeze din acea cocioabă mizeră, încât uitase să se mai gândească la cât timp a trecut sau cât va mai trece până ca ea să izbutească să iasă din acea închisoare psihologică.

Noroiul îi îngreuna aşa-zisa fugă , care devenise un mers stângaci, destul de lent şi o făcea să işi dorească să nu fi intrat niciodată în aşa ceva. De ce o aleseseră chiar pe ea ca să îşi arate puterea? Se întorceau în oraş şi asta era clar. Nicio umbră de îndoială. Din nou aveau să fie crime în serie şi numai ea ştia asta!

O întrebare o frământa de când evadase din bârlogul lor înjositor. Va mai avea puterea să ajungă la timp? Corpul ei îi spunea clar si răspicat nu, dar raţionamentul o împiedica să renunţe atât de uşor.

Ploaia îi plesnea faţa îmbujorată iar vântul o biciuia fără milă. Nu îşi mai simţea sângele în vene. Corpul ei refuza să se mai mişte.

Christie se prăbuşi extenuată în noroiul murdar şi urât mirositor. Cine ştie câte zile avea să zacă aşa, până să o gasească cineva.

Vina începea să o apese. Se gândea la toate acele vieţi nevinovate. Dar oare merita sacrificiul? Viaţa ei sau alte câteva? De ce nu exista o opţiune mai convenabilă, cum ar fi salvarea ei şi avertizarea despre ei.

Foarte greu, s-a ridicat împleticindu-se. A căzut în încercarea ei jalnică, dar nu a renunţat.

Peste câteva minute, dădea de intrarea în oraş. Din depărtare se auzea lătrat de câine. Un sunet înfundat, care ,totuşi, o avertiza că ei porniseră deja pe urmele ei.

- Vin ! Se întorc ! ţipă ea extenuată şi se prăbuşi în mijlocul străzii de la marginea oraşului.



.